Judeca-ma.

Te rog, fa-o! Dar din nou, nu o gandi, te rog, decat din perspectiva ta, de cum vezi tu situatia din exterior, de cum asteptarile tale sunt rupte. Nu lua in calcul ca cei pe care ii judeci nu se poarta conform asteptarilor pentru ca se simt rau, ca si ei au fantomele lor care ii macina. Tu judeca-i!

Sa zic ce ar face o imbratisare in locul privirii dispretuitoare? Un “cum mai esti, stiu ca ai o perioada grea”? Ha, ha, pentru ca tocmai ti-am spus ca am o perioada grea dar ai fost prea preocupat de tine incat sa ti dai seama…sau poate nu m ai luat in serios. Ei bine, sunt om si urasc asta.

Ai cerut intelegere cand iti era e greu? Cand ai urlat din rarunchi ca nu mai suporti? Si eu unde am fost? Cumva langa tine, tinandu-te de mana desi tu tipai la mine ca nu ma vrei acolo, ca ar trebui sa plec? Si ce am facut, am plecat?

Eu cu cine sa ma cert? Cu usa inchisa in spatele tau? As fi vrut sa ti spun ca vreau sa fiu lasata n pace, fa ce vrei, ca am un moment rau. Si tu sa zici ca e ok sa am momente rele, ca toate trec si cumva nu ne afecteaza. Asa cum cred eu. Nu as da drumul mainii tale indiferent cat de tare ai urla. Stiu ca va fi bine, ca iti va trece. Si da, vei musca si zgaria dar nu te pune cu vointa mea, maine vom rade impreuna uitandu-ne la acele cicatrice.

Ei bine, si tu ar trebui sa fii langa mine, nu sa tragi usa dupa tine pentru ca nu sunt conform asteptarilor tale, asa cum nici tu n-ai fost de multe ori precum am vrut. Da, ai fost mai imperfect decat as fi vrut eu sa-mi imaginez! Si inca o data, da, am fost acolo. Pentru ca am vrut, pentru ca mi-a pasat.

Ultimul lucru pe care il vreau e statuie pentru cat de “minunata” am fost. Vreau doar sa intelegi ca sunt atat de imperfecta incat am nevoie de o imbratisare. E atat de simplu sa spui cuiva: sunt aici langa tine! Chestia e ca acele cuvinte trebuie sa si materializeze, altfel sunt doar litere luate separat, un soi de alfabet derizoriu.

Tuturor ne plac oamenii fericiti, fara probleme, griji, senini ca o zi de vara! Dar nimeni nu e asa zilnic, si daca tu ai o zi de toamna, oare incerc sa ti aduc primavara n suflet macar o secunda? Da! Dar tu, cand e viscol in sufletul meu, unde esti? Nu vreau primavara. Nu o vad venind dar macar ar fi bine daca m-ai scapa de acest frig intepator.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s