Posted on

Stresul iti ucide ziua de maine.

Am observat că toți angajatorii mei au ceva în comun: se cred/ s-au crezut zei, sau hai, semi-zei (dar ceva cu totul aparte au crezut/ cred că au). Și de ce? Că au avut un capital inițial investit și au rezistat cumva pe o piață românească cu legi absurde. Bun.

Am trecut prin firmele lor și vă spun clar că nu sunt zei. Ei doar se cred.
M-am lăsat mult timp purtată de problemele de zi cu zi la birou, m-am implicat, agitat și stresat. Probleme care așa cum au apărut, așa au dispărut, dar sub o formă sau alta stresul acumulat m-a afectat mai mult decât aș vrea să accept.

Am văzut cum viața mea continuă după diverse probleme la muncă, după diverse locuri de muncă. Există un verset frumos în Biblie care spune că “florile de crin nu s-au gândit cu ce se vor îmbrăca dar Dumnezeu le-a dat cele mai frumoase petale”, păsările nu-și fac griji iarna în legătură cu mâncarea lor de a 2 a zi, Dumnezeu are grijă de ele.
Atunci noi de ce ne îngrijorăm? De ce ne facem atâtea probleme din cauza jobului? Nu ai acest job, vei avea altul. Da, poate nu atât de bine plătit dar îl vei avea.

În România sunt multe familii foarte sărace cu mulți copii, fără locuri de muncă. Ai auzit că a murit cineva de foame? Serios, nu spun că ar trăi bine, subzistă, dar nu mor de foame.

Noi, singuri, ne îngreunăm viața prin status social și financiar. Și ne mai comparăm și cu alții, ceea ce înrăutățește situația. Tu uiți că nu știi prin ce trece celălalt. Poate are bani dar banii nu-i pot salva copilul bolnav, poate că seara nu are pe cine îmbrățișa, sau poate este pe punctul divorțului.

Nu te mai gândi la cum trăiesc ceilalți. Nu te mai gândi nici măcar la ziua de mâine. Știu, îmi veți spune că sunt idealistă și că ori fac parte din clasa bogătașilor ori sunt extraordinar de naivă. Prima variantă este total exclusă, a doua foarte discutabilă.

Eu pledez pentru faptul că ziua de mâine are grijă de ea însăși. Gândește-te la porumbeii din oraș, oare ei își fac griji de ce va fi mâine? Adăpost găsesc, hrană la fel, cumva, caută aceste lucruri într-un oraș plin de mașini în care oamenii se gândesc doar la ei, nu și la ceilalți sau alte animale (pisici, câini fără adăpost).

Ajung la concluzia că tocmai această rațiunea care ne diferențiază de animale ne îmbolnăvește. Dacă am fi instinctivi, am fi mult mai fericiți pentru că am trăi doar ziua de azi fără grija celei de mâine.

Păreri? 🙂

Ps: citeste si parerea lui Lotus aici

1
 Photo: anniejenningspr.com

10 thoughts on “Stresul iti ucide ziua de maine.”

    1. Exact, ironia mai vine si din faptul ca prin ratiunea si inteligenta noastra am ajuns sa avem tot ceea ne trebuie: adaposturi moderne, hrana la discretie, etc. Dar prin dorinta noastra de avutie exagerata, ne dorim din ce in ce mai multe (avem casa, dar vrem masina, avem masina, vrem concedii scumpe, etc), ceea ce de fapt ne impiedica sa ne bucuram de lucrurile pe care le avem in acest moment. Nu luam nimic cu noi pe lumea cealalta. Nasterea si moartea sunt la fel pentru toti oamenii. Conteaza ce facem si, mai ales, cum ne bucuram de timpul dintre cele doua evenimente. 🙂

      Liked by 2 people

      Reply

  2. Ai dreptate. Problema grijilor nu este una de ordin exterior, ci de ordin interior. De fapt, este o falsă problemă, fix ca problema banilor, deoarece nici un job din lume nu-ți poate garanta siguranța zilei de mâine, viitorul fiind prin definiție deschis oricărei posibilități. Angajatul și șomerul au același viitor incert în față și aceeași lipsă de siguranță. Și atunci, dacă ca angajat nu-ți faci griji, de ce ți le-ai face ca șomer sau liber profesionist?

    Liked by 2 people

    Reply

    1. Am impresia ca omul a inventat banul pentru a-si sugjuga seamanul, din nevoia acestuia de pe urma, de a avea cat mai multe, si de cele mai multe inutile. Ar putea fi mai fericit fara ele. Vorba unei reclame: fericirea nu are nevoie de un card 🙂

      Liked by 1 person

      Reply

      3. Obiectiv sau exterior nu putem, că trăim într-o lume care funcționează prin mijlocirea banilor, așa că, dacă nu ne retragem într-un vârf de munte sau nu ne auto-susținem cultivând legume și montându-ne panouri solare pe casă, trebui să folosim și noi banii. Dar putem să „scăpăm” din ghearele sistemului într-un mod subiectiv sau interior, prin trezirea conștiinței. Vom continua să mergem la joburi, dar poți să urci în autobuz fiind adormit sau poți să realizezi fiecare acțiune în mod treaz. Calitatea acțiunii o dă mintea, pe care nu ți-o poate îngrădi nimeni. Iar faptul de a-ți pune întrebări de genul celor de față este un prim pas salutar în direcția asta.

        De ce, totuși, nu poți schimba și exteriorul? Pentru că nu ești numai tu. E ca la compunerea forțelor din fizică, iar vectorul rezultant va ține cont de tendința imprimată de majoritate. Iar majoritatea este oarecum somnolentă și ignorantă. Preferă un sistem călduț, în care alții să decidă pentru ea, în loc să ia viața în piept. Dar de notat că și societatea evoluează, chiar dacă lent, și astfel iată că au apărut bitcoinii, ca alternativă liberă la sistemul financiar actual, sau internetul, care anulează granițele fizice și te face ceva mai liber.

        Totuși, adevărata libertate este cea interioară. Nu banii sau poziția socială te fac liber. Și șefii sau patronii sunt tot sclavii sistemului. Și viața lor gravitează tot în jurul banilor. Săracul numără de cât are nevoie, bogatul cât a agonisit, dar ambii numără. Iar directorii sau managerii au și mai puțin timp liber decât un om obișnuit. Replică din filmul Disclosure: Dă-i unui om 100 de milioane și ai făcut din el un miliardar frustrat.

        Apropo de asta, un banc:

        După trei ore de patrulat pe coridor, gardianul, plictisit de moarte, se apropie de o celulă și începe să-l ironizeze pe cel dinăuntru:
        – Ei, cum este să fii după gratii? Să fii închis?
        La care deținutul îi răspunde:
        – Vorbești prostii, tu ești cel închis, după aceste gratii.
        Gardianul, căscând ochii mari:
        – Cum adică? Eu sunt perfect liber.
        Deținutul:
        – Da? Și atunci de ce nu pleci?

        Fiecare cu lanțurile lui.

        Liked by 2 people

Leave a comment