Tu cum ai grija de adolescentul tau?

Zilele trecute am ieșit să mâncăm la un restaurant intim din oraș, în care dacă se474858297.jpg vorbește mai tare decât e necesar, vor auzi și ceilalti. Ceea ce s-a și întâmplat. O masă de maxim zece persoane, printre care o familie formată din mamă, tată și o puștoaică în jur de 11 ani. Mama povestea oripilată cum verișoarea fetei sale, clasa a 9a are un prieten de doi de ani de zile (știu, sunt adulți care nu reușesc sa mențină o relație de 2 ani! 😆 ) și părinții ei l-au invitat la masă acum de curând. Se tot întreba: “dar de ce au făcut-o? Sunt niște copii, mâine se pot certa, lăsați-i să fie doar copii”.

Nu știu dacă vă puteți imagina indignarea mea. Am fost și eu adolescentă și, acum la maturitate, le mulțumesc părinților mei că au avut grijă de mine, fată fiind. Spun asta pentru ca există pericole și-n functie de gen cum ar fi violul.

Doamna respectivă consideră un adolescent de clasa a 9a un copil, în condițiile în care generațiile actuale știu ce înseamnă un act sexual din clasa a 5a-6a. Oare părinții fetei nu erau interesați cu cine își petrece fata lor timpul liber în parc, la film, sau ”învață pentru testul de la matematică”? Sau poate doamna oripilată nu a ajuns încă la stadiul în care fata ei să aibă un prieten, deci grijile sale sunt altele.

Având în vedere situația precoce a pre/adolescenților, în care copiii lor sunt bombardați zilnic cu informații, părinții ar trebui să acorde o importanță mai mare comunicării cu copilul lor, informațiile să nu fie preluate doar de la tv sau internet pentru că, de cele mai multe ori, vor fi greșit interpretate, sau în cel mai rău caz, se vor lăsa influențați de ele. Presiunea socială este majoră în cazul lor iar părinții trebuie să pluseze cu impresia că ei sunt cei mai buni prieteni ai copiilor lor. Părinții niciodată nu vor fi prieteni cu copiii lor pentru îi împiedică tocmai acel interes suprem în bunăstarea lor, dar le pot fi alături, îi pot susține, adolescenții pot înțelege că nu vor fi certați pentru greșelile lor, că vor primi iubire necondiționată dar e important să relaționeze calitativ cu ei. Cu cât se vor feri mai mult, cu atât problemele se vor multiplica.

Nu militez pentru control, ci pentru grijă. Țin minte că aveam în jur de 12 ani când am fost chemată de o colegă la o petrecere peste noapte la ea acasă. Ai mei nu au putut lua legătura cu părinții ei și accesul meu nu a fost permis. Să vă spun ce tragedie a fost?! Toată clasa a mers în afară de mine! Oaia neagră am fost…o săptămână! Apoi toată lumea a uitat. Nu s-a întâmplat nimic acolo dar eu, la 12 ani, nu aveam informațiile pe care le-am obținut după (că deh, eram altă generație) și acum la maturitate mi-am înțeles părinții pentru acea decizia. Și eu aș fi făcut la fel în locul lor.

Pe măsură ce timpul trece, se măresc pericolele la care mințile inocente ale copiilor sunt ca niște pânze de pictat pentru cei cu experiență…nefastă. Părinți, aveți grijă de copiii voștri! Da, vă vor urî câte o săptămână pentru fiecare eveniment dar la maturitate vă vor mulțumi! 😆

Voi cum vedeți această situație?

 

Advertisements

5 thoughts on “Tu cum ai grija de adolescentul tau?”

  1. Fără a avea o experiență paternă, eu zic că părintele poate și chiar trebuie să fie prietenul real al copilului său, nu doar să-i dea impresia asta. Nu văd de ce prietenia exclude ideea de protecție și bunăstare a celuilalt. Unui prieten nu îi dorești tot binele din lume? Sigur că apar și responsabilități de părinte, cum ar fi că uneori trebuie să îi interzici anumite lucruri, deci nivelul este diferit, tu ca părinte ești matur și ai o altă înțelegere a lucrurilor, pe când el ca copil e neexperimentat, dar o prietenie nu înseamnă numai să fiți la același nivel (de prostie, de nebunie sau de maturitate). Nu va fi aceeași prietenie pe care o are cu colegul lui de gașcă, cu care e prieten la bune și la rele, la nebunii și la tâmpenii, dar va fi tot o prietenie autentică, și încă una mai benefică pentru el, care îl va ajuta să crească mai frumos, ca om.

    Vezi că î la început și la sfârșit de cuvânt (chiar și atunci când cuvântul în cauză este o parte a unui cuvânt compus) se scrie cu î din i. Exemple: a urî, înțeles, neîmplinire. Deci „Da, vă vor urî* câte o săptămână” – din păcate! 🙂

    Liked by 1 person

    1. Sper sa ai dreptate, sa existe o prietenie autentica si-n perioada adolescentei. Mi-ar placea sa fiu prietena cu pustiul meu de 15 ani (cand va fi sa fie)
      PS: ai dreptate cu î, neatentia mea. Apreciez remarca si-ti multumesc 🙂

      Liked by 1 person

  2. Poate n-ar strica nişte evaluări psihologice, la fel ca testele de sânge – pentru cei care îşi doresc să devină părinți. Însă asta ține de planificarea familială, educație, cultură, asumare, responsabilizare. Teoretic sună bine. Practic, hormonu’ bate neuronu’ de cele mai multe ori.

    Liked by 2 people

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s