Nu vreau o relatie pentru ca nu mi-o permit.

Am citit un articol legat de faptul că generația celor de 30 ani din ziua de astăzi nu mai dorește o relație. Bun, m-am gândit, dar nu sunt și ei oameni? Făcuți din carne și oase, cu nevoie de atenție, afecțiune, dorind acea minunată apartenență la un cămin, familie sau om?

Și am avut o revelație: generația de azi exprimă verbal că își dorește lucruri de moment, nimic pe o periodă mai lungă de un weekend. Perfect, mi-am spus, fiecare cu ale lui, dar nu cumva asta e doar o modalitate de a-și camufla, de fapt, incapacitatea de a menține o relație reală, mai lungă de 2 săptămâni?

Oare nu cumva spunem că nu vrem o relație în fața prietenilor pentru a ne reîntări scutul emoțional și a ne mări stima de sine când, de fapt, în interiorul nostru știm prea bine că nu ne “iese” relația aceea pe care o vrem? Ba alegem partenerul greșit, ba suntem noi prea interesați dar celălalt/ cealaltă caută altceva sau invers, ori ne este mult prea teamă să ne atașăm.

Cred că așa numiții mari “Don Juani” ai istoriei (dacă chiar au existat) au fost niște pisoi speriați în interior, cu o stimă de sine scăzută, cu temeri majore de a nu fi răniți și mai ales de a nu se atașa de cineva. Ei se validau prin interesul celorlalți, își camuflau probleme interioare printr-un scut ce părea impenetrabil.

Afirmăm că nu vrem acea casă sau mașina scumpă pentru că știm că nu ne-o putem permite (știm ce salariu avem și ce rată bancară putem face). Spunem că nu vrem o relație pentru că ori ne este prea teamă să ne atașăm sau poate nu suntem pregătiți, ori chiar credem în interiorul nostru că nimeni nu are cum să ne iubească, asa imperfecți cum suntem…

1
Foto: Pinterest

 

 

Advertisements

13 thoughts on “Nu vreau o relatie pentru ca nu mi-o permit.”

  1. Nu ştiu articolul la care faci referire. Poate fi şi din cauza goanei ăsteia nebune pentru asigurarea zilei de mâine. Asta e generaţia “corporatiştilor”, a celor care-şi petrec viaţa 12 ore pe zi într-un birou, în faţa unui monitor. E greu de menţinut o relaţie. E generaţia celor cărora le-au spus bunicii că la 25 de ani o fată e deja bătrână şi “n-o mai ia nimeni, maică”. Şi e şi răzvrătire pe de-o parte. Şi e şi ideea că încă e timp pentru ceva serios. Că eşti deja la vârsta la care eşti pe picioarele tale, nu depinzi şi vrei să depinzi de nimeni. Şi ai realizat că nu o casă pe numele tău te face împlinit. Că nu mai e o ruşine să stai în chirie, de exemplu şi că altele sunt lucrurile care contează, că altfel îţi poţi cheltui banii, că viaţa nu stă doar în muncă, casă, copii.
    Dar repet: poate fi doar presupunere, nu ştiu articolul, nu ştiu cine şi cum a ajuns la concluzia asta.

    Liked by 2 people

      1. Aici e mai complicat şi nu ştiu. Dar e chiar foarte rău dacă o persoană, fie femeie sau bărbat, nu-şi doreşte o relaţie serioasă deşi are 30 de ani? Ah, dacă o spune ca un scut de apărare pentru neîmpliniri sau ca o formă de negare a lor, da, e o problemă. Dar dacă chiar nu-şi doreşte, fără să fie vorba de un soi de amăgire?

        Liked by 1 person

      2. Sincer, eu chiar nu am luat nicio secunda in calcul aceasta varianta. Este peste puterea mea de intelegere. Am spus-o si inainte: oamenii nu sunt facuti sa fie singuri. Ma sperie perspectiva ta.

        Liked by 1 person

      3. Îmi cer scuze că te-am speriat, nu am spus că e regulă, am încercat doar să pun în balanţă lucrurile şi să-i înţeleg pe cei care nu se pun singuri la colţ doar pentru că au un moment în viaţă în care nu formează un cuplu.

        Liked by 1 person

      4. Aaa, inteleg la ce te referi. Tu spuneai de cei care prefera pentru moment singuratatea, din motivele lor (ceea ce mi se pare normal: asa te poti vindeca de unele lucruri, poti incerca sa te regasesti, etc). Eu ma refeream la chestiunile ceva mai patologice 😆

        Liked by 2 people

  2. Nu sunt poate cel mai în măsură să emit cea mai avizată părere deoarece aparţin altei generaţii, dar mie mi se pare că majoritatea tinerilor de azi evită să se angajeze sentimental, poate şi pentru că au văzul nenumăratele eşecuri ale unor cupluri mai mult sau mai puţin celebre (şi numai ale lor). Aşa cum spunea şi Potecuţa, mulţi îşi spun că mai e timp. Doar că timpul trece al naibii de repede şi te trezeşti că ai nişte ani, le găseşti cusururi tuturor, ai tot felul de hachiţe şi obiceiuri pe care îţi dai seama că e greu să ţi le accepte cineva (care, la rândul lui, are altele). Ca să nu mă întind prea mult, ideea e că oamenii au ajuns să se teamă de oameni (sentimental vorbind).

    Liked by 2 people

  3. Poate oamenii nu mai vor sa se multumeasca cu orice sau poate ca sunt nemultumiti de ei insisi, incat nu au prea multe de daruit. Eu nu cred in aceste generalizari “generatia x, y, z” si mai depinde si cum defineste fiecare o relatie. O relatie este (sau ar trebui sa fie) o legatura sufleteasca intensa in primul rand. Iti trebuie curaj si asumare. Trebuie sa dai, nu numai sa ceri. Sa primesti, nu numai sa dai. Eu cred ca oricine isi doreste o relatie dar nu un inlocuitor de relatie. Sau poate doar bat eu campii…

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s