Ultimul stinge lumina in Romania?

Într-o cafenea cu geamuri transparente, un el în fața unui laptop scump cu o cafea alături se uită atent după vacanțe exotice. În martie poate pleca în Sri Lanka cu un preț bun pentru bugetul lui frumos, oricum. Pe cealaltă parte a geamului apare un bătrânel al cărui miros neplăcut pătrunde în locație. Bătrânelul se uită către el cu mână întinsă dar inițial fiind atât de preocupat de cât va dura zborul nici nu-l observă. Dacă nu ar fi mirosul izbitor care îl face să privească în jur nici nu l-ar observa.

Acel bătrânel ar putea fi bunicul lui, ar putea fi chiar el peste 40 ani…

Trăim într-o lume cu discrepanțe majore de status social și financiar. Avem bătrâni cu pensii mizere de 400 ron pe luna din care trei sferturi ajung pe medicamente, tineri studenți care trăiesc cu o pâine și un pateu pe zi, iar pe cealaltă parte avem milionari, miliardari.

Înțeleg că o egalitate socială este idealism și nu se poate pune în practică. Comunismul a încercat ceva dar a eșuat categoric. Statul încearcă din ce în ce mai mult să-l facă pe individ să fie independent de el prin trimiterea lui către sistemul privat. Ce îi rămâne cetățeanului de rand? Copilului care a avut neșansa să se nască într-o familie foarte săracă, trăind toți dintr-un singur salariu, cu mulți alți frați a căror educație depinde doar de școala rudimentar echipată din sat, fără căldură iarna sau cu o biată sobă improvizată.

Mai înțeleg că asta nu se întâmplă doar în România, cu spitale defectuoase în care intri pentru o afecțiune, ieși cu patru; cu sistem educațional la pământ și sistem de pensii infect unde și acolo apar pensionari cu 8.000 ron pe luna iar alții cu pensie, după o viață de munca, de 500 ron dar tot nu mă pot opri gândindu-mă: de ce? și care ar fi soluția?

Știu că nu sunt singura care are aceste întrebări și mă gândesc că dacă aș fi într-o funcție de conducere în stat, aș aduce totuși o schimbare. Din nou, realizez că aș fi doar un peștișor care se luptă să schimbe năravul rechinilor, educați prin corupție într-un sistem care ar trebui dărâmat complet și reconstruit. Refăcut, da, dar nu de aceleași personaje inapte și ariviste care-și urmăresc doar propriile agende.

Mă uit pe scena politicii romanești și mă simt ca la o piesa a lui Caragiale, că și pe timpul ăla avea de unde să se inspire.

Nu înțeleg de ce-mi mai bat eu capul cu gânduri filosofice pe blog când doar ar trebui să deschid televizorul si să mă comentez știrile politice. Cred că dacă am vrea, fiecare dintre noi ar putea scrie un roman despre frustrările acumulate legate de sistemul în care trăim zilnic, cu personaje reale dar cu nume schimbate. Nici inspirație nu mi-ar trebui, doar un  strop de psihologie umană…

 

poverty
Foto: Pinterest

 

Advertisements

6 thoughts on “Ultimul stinge lumina in Romania?”

  1. Caragiale ar avea material să scrie zeci de schiţe şi piese de teatru urmărind societatea românească actuală, dar mă tem că nu l-ar citi nimeni.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s