“Razbunarea e doar a mea si n-o las la nimenea”

Inca de cand eram mica si ma simteam neindreptatita aparea gheara metalica a sentimentului de razbunare. Nemultumirea mea era materializata in gasirea unor modalitati de-i supara/ irita pe cei ce credeam eu ca merita pedepsiti pentru neindeplinirea micilor mele doleante (deh, copil razgaiat, vorba bunicii 😆 )

Pornind de la aceasta amintire, am realizat ca sentimentul razbunarii este prezent in fiecare, indiferent de varsta, statut social, etc., este adanc inradacinat in constientul nostru ce apare periodic in functie de diversi factori declansatori. Acest sentiment buclucas vine din frustrare, nemultumire, dorinta de pedeapsa a celor ce ne-au ranit. Vine dintr-un psihic animalic, un orgoliu orb de care daca am asculta am ajunge sa ne scoatem ochii reciproc.

Se spune ca razbunarea trebuie “coapta”, nu asa oricum, servita rece pe un platou frumos aranjat la momentul potrivit. De aici ai trage concluzia ca esti rational cand iti ticluiesti planul dar ce om rational judeca prin prisma orgoliului, al ego-ul ranit?

Un plan de razbunare aduce dupa sine un alt plan, al celui pedepsit acum, care va trebuie sa se ridice la aceeasi standarde sau chiar mai sus. Aceasta situatie se traduce printr-un cerc vicios in care fiecare va riposta la actiunile celuilalt pana la sfarsitul lor (al amandurora) pentru ca dintr-un joc atat de stupid nimic nu poate iesi bun.

Adevarul e ca indiferent de relatia pe care o ai cu partenerii, colegii, sotul/ sotia, prietenii prin acest mecanism pueril de a-ti rezolva situatiile conflictuale nu vei obtine altceva decat tu sa fii mereu cel afectat. Nu conteaza cine a castigat disputa de azi, satisfactia de moment pe care o ai cand “i-ai dat replica aia buna” nu este egala cu fericirea si multumirea de tine cand gasesti o rezolvare matura a conflictului.

Asta uitam noi: ca ne sacrificam fericirea in detrimentul orgoliului pe care il confundam cu dragostea sau fericirea!

Spor la trait si feriti-va de persoanele toxice!

Ps: Aceasta postare poate fi considerata o idei venita din acest articol Tu esti vreodata uimit de tine insuti?

revenge 2
Foto: Pinterest

 

 

 

 

 

 

Advertisements

3 thoughts on ““Razbunarea e doar a mea si n-o las la nimenea””

  1. Înseamnă că eu sunt una dintre excepţii fiindcă niciodată n-am simţit dorinţa pusă în aplicare a răzbunării? Că am mai avut gânduri răzbunătoare, de scurtă durată, asta o recunosc. Dar probabil că mă răzbunam pe ei în mintea mea, niciodată în realitate. Poate aceasta e o calitate a mea (printre multiple defecte)

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s