“Eu te-am facut, eu te voi traumatiza pe viata”

Situatie ipotetica: Ce ati face daca vecinul/ colegul si-ar bate copilul de clasa a doua? Sau daca ati trece pe strada si ati observa o mama maltrandu-si copiii? Cum ati reactiona?

Ati chema Protectia Copilului? Daca da, ati fost vreodata intr-un centru in care sunt preluati copiii abuzati de famiile lor? Daca nu, nici nu va inchipuiti ce este acolo. Eu am avut aceasta sansa la un momentan dat in facultate si m-am intristat: multi copii care erau abuzati in familie ajung intr-un mediu rece, necunoscut, sunt obligati sa imparta patul cu inca unul-doi copii straini, copiii mai mari abuzeaza de ei (isi bat de joc de ei, ii umilesc, ii bat), personalul este putin si slab calificat (posibil uneori sa-i abuzeze si ei).

Pe cealalta parte, daca ii lasi in familie ce se va alege de ei: oare vor sti la maturitate ca evenimentele prin care au trecut ei sunt total de evitat sau le vor lua ca model?

Revenind la exemplul nostru ipotetic: tatal abuzeaza fizic copilul sau dar el, la randul sau, a fost abuzat de parintii lui care au trait intr-o permanenta teroare (tatal agresa intreaga familie). Te-ai fi asteptat ca acest copil sa nu faca acelasi lucru viitorului sau copil tocmai pentru ca el stie prin ce a trecut. Dar nu, el urmeaza acelasi pattern comportamental pe care l-a vazut acasa. Si nu pentru ca ar vrea, chiar nu cred ca ei in interiorul lor nu-si iubesc copilul ci pentru ca sunt atat de traumatizati (cu un psihic atat de labil) incat nu au stiut si inca nu stiu cum sa gestioneze acele situatii din trecut. Plimbarea pana la un terapeut este exclusa. Doar stim ca sunt rari cei care accepta ca au o problema si ca au nevoie reala de un ajutor terapeutic.

Problema e ca vorbim de un copil, un psihic in evolutie care nu este vinovat cu absolut nimic din ceea ce i se intampla. E naiv, credul, minunat in felul lui copilaros, e momentul in care sa traiasca in basme, nu sa fie abuzat de tatal traumatizat de evenimente care nu au nicio legatura cu el.

Deci ce facem? Il institutionalizam sau il lasam in familia disfunctionala? Daca aveti alte idei, va rog sa mi le spuneti 🙂

abuse2
Foto: Pinterest
Advertisements

14 thoughts on ““Eu te-am facut, eu te voi traumatiza pe viata””

  1. Bataia e rupta din Rai” – zicala ROMANEASCA…!!! am vazut ca ai pus deja tag-ul acesta.

    Mentalitatea nu se schimba peste noapte. Asta nu inseamna resemnare.Lipsa educatiei e inca un impediment si un factor favorizant in zona abuzurilor.

    Vorba aia, ti-e mila si de-un caine, dar de un copil …care va deveni adult si va perpetua acelasi comportament, fiindca alt model nu cunoaste.

    E foarte greu spre imposibil sa faci ceva in directia asta fara un mecanism foarte bine pus la punct care pe langa implicare si dedicare, presupune si sustinere financiara puternica pentru campanii care sa aiba si impact.

    Daca reusesti sa faci sa incolteasca cel putin intr-o minte traumatizata samanta schimbarii, e un lucru mare, chiar daca ti-ai dori sa percuteze si altii.

    Mai mult ca sigur ca amaraciunea e frustranta si din pacate nu exista vreo formula hocus-pocus care sa poata indrepta lucrurile in lume. Pentru ca nici nu se vrea asta…

    Liked by 2 people

  2. E asa de trist 😦 Eu as chema politia daca as avea vecini care si-ar abuza copilul des (as chema-o obsesiv, la nesfarsit, pana ar face cineva ceva!), dar daca vad o mama pe strada ca-si cearta copilul nu prea m-as baga. Depinde ce ii face, depinde de la caz la caz. Foarte sensibila situatia.

    Liked by 2 people

    1. Asa e, foarte delicata. Problema cred ca se rezuma la faptul ca noi chiar avem impresia ca cineva va face “ceva” si sincer, nu sunt convinsa ca daca-l institutionalizezi va avea o viata mai buna. Eu as tinti parintii. Cu ei as lucra dar pentru asta ai nevoie de programe bune si oameni dornici sa schimbe ceva.

      Liked by 2 people

  3. Un subiect foarte trist, delicat și (încă) de actualitate. Am fost martora unor situații în care învățătoarea a propus ca anumiți copii (sau chiar toți) să treacă pe la consiliera școlii, să lucreze cu ei prin joacă. Au fost părinți care au reacționat într-un mod foarte oripilat „copilul meu de ce să meargă? nu are probleme!” De ce vedem neapărat că un copil are „probleme” dacă trece pe la consiliera școlii sau dacă ea vine la clasă să lucreze cu toți? Am tăcut, am privit profund pe dna, pe părinți, după care am zâmbit și am spus: „Eu cred că ar fi frumos să se facă un program în care să mergem și noi, părinții, pe la dna consilieră. Ar fi interesant, pentru că niciun părinte nu e perfect și avem multe de învățat și curățat și noi!” Dna a zâmbit, m-a aprobat, ceilalți m-au privit… cum au putut! 🙂

    Liked by 1 person

    1. Multumesc, mi-ati oferit un exemplu perfect care confirma ideea ca schimbarea trebuie sa vina de la parinti dar care refuza ajutor exterior. Rusinea, teama de etichetare si mentalitatea invechita ii fac sa creeze inca o generatie aproape identica

      Liked by 2 people

      1. Încerc să mă încurajez că unii devenim din ce în ce mai curajoși și ne facem vocali. Poate schimbăm ceva, cândva, undeva și nici nu ne dăm seama. Cu pași mici? Cu pași mari? Cu o vorbă. Cu o inițiativă. Cu un blog scris din suflet. Speranța moare ultima, nu? Felicitări pentru inițiativa de a scrie acest articol!

        Liked by 2 people

      2. Multumesc frumos! 🙂 Aveam impresia intr-o perioada ca expresia: “schimbarea vine din tine” e desueta dar realizez ca nu, schimbarea se face treptat dar neaparat prin unirea vocilor noastre, asa firave cum sunt 🙂

        Liked by 2 people

      3. Mi-am dat seama ca atunci cand am scris un articol(bloganonimweb.wordpress.com/2017/10/27/lumea-apartine-celor-curajosi/), de fapt, ma gandeam la oameni ca dvs., puternici si dornici de o schimbare. Oricare ar fi, oricat de mica dar sa fie. Va multumesc! 🙂

        Liked by 2 people

      4. Oh, Doamne! Îți mulțumesc pentru aceste cuvinte! Puterea vine, cred, din cele mai mari frici. Și fără dvs., te rog! 🙂 O zi minunată!

        Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s