Si daca-i timpul fericirii?

Daca m-am saturat de lacrimi, plans de mila, orgoliu ranit? Daca am vrut sa ma ridic din propria-mi cenusa ca o pasare Phoenix?

Au fost ani grei, plini de singuratate si suferinta. Singuratatea-n doi e cea mai rea. Pentru ca provoaca frustrari. A sta in casa singur e mai bine decat a te simti singur cu cineva-n casa! Incepi sa te gandesti ca poate tu esti de vina, ca celalalt nu e fericit cu tine pentru ca tu ai ceva (habar n-am ce dar “ceva” pe care tu singura ti-l proiectezi asupra ta). Nu poti intelege ca sunteti diferiti si oricata munca ati depune tot nimic va iesi.

E grea iesirea din asemenea relatii toxice.

Fericirea e atunci cand pornesti la drum fara asteptari. Cand doar iesi si testezi apele. Cand din dating se transforma in “vreau sa te vad si azi. Si-n fiecare zi”. Pentru ca-mi place foarte mult de tine. Si acel sentiment de sincronizare minunata se transforma in altceva.

Mereu m-am ferit de “te iubesc”. Sunt cuvinte mari care presupun asteptari. Am mai povestit de trauma mea legata de efemeritate. Nu vreau sa ma astept la nimic. Vreau doar sa te traiesc cu intensitatea mea, provocata de gesturile tale.

Astazi. Si poate printr-o minune si maine.

Advertisements

2 thoughts on “Si daca-i timpul fericirii?”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s